Pentru prima data in viata mea am reusit sa gasesc un sens bun blocurilor inalte si aglomerate din Romania: adapostul. Aarhusul este un oras aerisit, cladirile nu depasesc 4 etaje, puritatea aerului se simte la orice ora a zilei, acesta fiind mai rece, am reusit sa racesc. Nu-i asa ca nu suna? Am racit din cauza lipsei poluarii. Au trecut deja doua zile in care nu a plouat. Ma bucur, deoarece am simtit ultima ploaie din cap pana-n picioare. Totusi este mai cald cand ploua. Soarele lor trebuie ca merge mai des la dentist, pentru ca ii place sa-si tot arate dintii.
La scoala este frumos. Nu stam in banci, ci stam pe scaune intr-un semi-oval, cu deschizatura spre profesor. Programul si activitatile sunt facute astfel incat sa destreseze. Pana acum a fost usor, dar avand in vedere ca a fost o saptamana de introducere si prezentare, nu am intrat inca in paine, cum se spune. Azi am facut un fel de comparatie intre sistemele educationale din cele 10 tari pe care le reprezentam noi, studentii internationali, la care s-a adaugat si Danemarca, prezentata de profesorul nostru, Gert, care ne-a 'impus' sa-l strigam pe numele mic, fapt care, uimitor, a crescut respectul nostru, al meu, fata de acest personaj. Interesanta empatia si apropierea dintre oameni atunci cand este facuta intr-un mod cat se poate de profesionist. Iti confera o anumita siguranta si te incurajeaza de la bun inceput sa conversezi fara a te simti inhibat.
Imi pare rau ca nu am poze care sa-mi intareasca punctul de vedere, voi incerca sa fac acest lucru in viitor.
No comments:
Post a Comment